Postat pe 10 aprilie 2005 în Predici

Cristos, eliberat de lanţurile morţii, prin înviere, ne umple de bucuria prezenţei sale, ( prima lectură ). Noi, mai ales în momentele de întuneric şi de criză de credinţă, trebuie să-l primim pe Domnul care este mereu alături de noi. Acest fapt devine important în fiecare duminică, zi care trebuie să devină mereu mai mult „ziua pentru Domnul”.

În această zi, Domnul înviat se manifestă ca lumina sigură care luminează drumul îndoielii; se manifestă ca interlocutorul care înlătură îndoielile şi umple golul vieţii noastre; se manifestă ca învăţătorul care deschide inima la înţelegerea Scripturilor; se maifestă ca Marele Preot, care frânge pentru noi pâinea vieţii; se maifestă ca Dătătorul Duhului, care ne ajută să-l recunoaştem pe Domnul înviat de fiecare dată când celebrăm Sfânta Euharistie ( Evanghelia ).

Îl rugăm să rămână mereu cu noi, ca prietenul nostru de călătorie şi să ne explice învierea sa, pentru ca, credinţa şi speranţa noastră să fie înrădăcinate în Dumnezeu tatăl ( a doua lectură ), şi să putem proclama asemenea discipolilor din Emaus că puterea morţii a fost învinsă. Numai astfel, Isus se manifestă viu pentru totdeauna, nouă şi celor care acceptă mângâierea însoţirii sale.

Adaugă un comentariu

Poţi folosi aceste tag-uri HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>