Postat pe 27 martie 2005 în Predici

Este un obicei cunoscut acela, de a merge după o zi de la înmormântare, pentru a vizita persoana iubită, reînviorând astfel în propria inimă o amintire, care, prin sentiment şi rugăciune, poate fi retrăită pentru totdeauna.

Maria din Magdala, „s-a dus la mormânt dis-de-dimineaţă” ( In 20,1 ), astfel începe pentru ea şi pentru discipoli un drum de căutare sufletească, întâlnirea cu misterul Paştelui. Este la fel şi pentru noi, experienţa mormântului gol evocă credinţa pascală şi drama existenţei umane, dar luminaţi de amintirea creştină care celebrează învierea lui Cristos.

A alerga spre mormântul gol, a se apleca asupra giulgiului, a-l aştepta pe celălalt pentru a împărtăşi experienţa, înseamnă a regăsi astăzi, prin semne şi cuvinte, prezenţa Celui viu, a Celui care a învins moartea. A celebra Paştele, înseamnă a se deschide la puterea acestui anunţ, a se apropia de experienţa cea mai semnificativă a vieţii.

Să ascultăm strigătul Mariei din Magdala: „L-au luat pe Domnul!”. Ceea ce timpul ne fură, ne este redat de această credinţă puternică. Învierea lui Isus ne redă speranţa vieţii şi viitorul ceresc. Domnul înviat în euharistie ni se dăruieşte pe sine însuşi şi prin acest dar ne dă viaţa veşnică! Aceasta este bucuria şi speranţa noastră, de aceea cântăm cu toţii: „Aleluia!”

Adaugă un comentariu

Poţi folosi aceste tag-uri HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>