Discipolul care se lasă luminat de Isus, lumina lumii, experimentează bucuria în urmarea învăţătorului. În liturgia Cuvântului de azi, este pusă în evidenţă iniţiativa lui Dumnezeu: El are grijă de noi în mod concret. De fapt, Isus, în timp ce trece malul lacului Tiberiadei, lansează această invitaţie celor doi fii ai lui Zebedeu: „Urmaţi-mă!” Este un nou mod de a intra în comuniune cu El. Nu mai este discipolul cel care îşi alege învăţătorul, dimpotrivă, acum este învăţătorul care îl cheamă la sine pe discipol.

De ce această noutate? La rădăcina oricărei vocaţii există un act de iubire personal al Domnului faţă de discipoli, există har care îl alege, îl conduce şi îl susţine pe cel care este chemat să împărtăşească viaţa învăţătorului. Acest har, pe de o parte, cere să-l lăsăm pe tatăl şi barca, adică legăturile afective şi bunurile, pentru a-l urma pe cel care vine să realizeze împărăţia cerurilor. În acelaşi timp, Isus creează noi perspective şi orizonturi de lumină, dăruieşte o bucurie neaşteptată, oferă o misiune mai amplă, generează o forţă pentru a anunţa Evanghelia. Isus cere şi cheamă colaboratori, pentru ca întunericul lumii să capete orizonturi de lumină.

Adaugă un comentariu

Poţi folosi aceste tag-uri HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>