Postat pe 27 noiembrie 2004 în Predici

Adventul este timpul de a ne trezi din somn, de a ne deschide mai mult la planul lui Dumnezeu. Ca şi în timpul lui Noe, când toţi trăiau fără a cunoaşte cu adevărat scopul vieţii, riscul nostru este cu adevărat Acela de a trăi, lăsând ca lunile şi anii să treacă fără a fi noi protagoniştii vieţii noastre. Credinţa ne trezeşte pentru a trece dincolo de exterioritatea sau de superficialitatea noastră. Iată, aşadar, aşteptarea lui Dumnezeu.

Adventul este curajul de a ne opri şi a-l aştepta pe Dumnezeu, este curajul de a pune în discuţie siguranţele noastre, este timpul de a descoperi Ierusalimul deasupra dorinţelor noastre. Deci, trebuie să ne trezim, să îmbrăcăm armele luminii. Isus ne spune că ziua Domnului vine pe neaşteptate, ne surprinde, şi deşi Dumnezeu cere conştiinţa, primirea, adevărul cu noi înşine. Putem trăi viaţa noastră cu aşteptare, muncind şi cu orientare spre adevăr, sau nu. Trebuie să ne dăm seama care este calea vieţii noastre, să discernăm valorile adevărate, să ne deschidem la adevărul care vine de la Cristos. După patru săptămâni, vom sărbători Crăciunul: amintirea venirii istorice a lui Isus, aşteptarea venirii definitive a Domnului Isus.

Astăzi, ne tulbură o întrebare neliniştitoare: „Spune, şi în inima ta s-a născut Dumnezeu, este prezent?”

Adaugă un comentariu

Poţi folosi aceste tag-uri HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>