Deseori, ne este foarte dificil a mulţumi: acest fapt este evidenţiat de lecturile de azi. A mulţumi nu înseamnă a da dovadă de o oarecare dependenţă, şi deseori ne împiedică în mod conştient sau inconştient orgoliul. Totuşi, noi primim totul de la Dumnezeu în ordinea naturii şi în ordinea harului. Pentru acestea, Biserica, Maica noastră ne educă să mulţumim, chiar dacă ne îndeamnă să facem din existenţa noastră un imn de mulţumire faţă de iubirea Domnului.
Naaman, conducătorul unei armate siriene a venit la profetul Elizeu pentru a fi vindecat de lepră. După ce a fost vindecat manifestă toată recunoştinţa lui, mărturisind credinţa în Dumnezeul poporului lui Israel ( prima lectură ).
Apostolul Paul l-a îndemnat pe discipolul său Timotei să păstreze comoara credinţei sale. Acum ( a doua lectură ) îl îndeamnă să mărturisească credinţa lui persoanelor deschise de a asculta, capabile de a o transmite şi celorlalţi. Totuşi, în această slujire şi misiune evanghelică nu vor lipsi încercările şi persecuţiile. Dar Cuvântul lui Dumnezeu trebuie vestit mereu! Timotei va fi învingător în această luptă dacă se va încredinţa total în Cristos, după exemplul sfântului Paul.
Fragmentul evangheliei de azi pune în evidenţă nerecunoştinţa umană care răneşte inima lui Dumnezeu. Zece leproşi au cerut vindecarea, dar numai unul simte necesitatea de a se întoarce pentru a mulţumi lui Dumnezeu.
Recunoştinţa şi mulţumirea împreună cu lauda, sunt elemente esenţiale ale fiecărei rugăciuni şi atitudini de cult faţă de bunătatea Domnului.
