1. „Sfâşiaţi-vă inima şi nu hainele, întoarceţi-vă la Domnul Dumnezeul vostru, căci El este milostiv şi blând” (Ioil 2,13). Cu aceste cuvinte ale profetului Ioil, Liturghia de astăzi ne introduce în Post. Prin convertirea inimii ne indică dimensiunea fundamentală a timpului special de har, pe care ne pregătim să-l trăim. De asemenea, ne sugerează motivaţia profundă care ne face capabili să mergem spre Dumnezeu: conştientizarea reînnoită a faptului că Domnul este milostiv şi fiecare om este un fiu iubit de El şi chemat la convertire.

Cu mare bogăţie de simboluri, textul profetic proclamat acum aminteşte că angajamentul spiritual trebuie tradus în alegeri şi gesturi concrete; că convertirea autentică nu trebuie redusă la forme exterioare sau la propuneri vagi, ci cere implicarea şi transformarea întregii existenţe.

Îndemnul „Întoarceţi-vă la Domnul Dumnezeul vostru” implică dezlipirea de ceea ce ne ţine departe de El. Această dezlipire constituie punctul necesar de pornire pentru a reînnoda cu Dumnezeu legământul rupt din cauza păcatului.

2. „Vă rugăm, în numele lui Cristos, împăcaţi-vă cu Dumnezeu” (2 Corinteni 5,20). Puternica invitaţie la împăcarea cu Dumnezeu este prezentă şi în fragmentul Epistolei a doua către Corinteni, pe care tocmai am ascultat-o.

Referirea la Cristos, pus în centrul întregii argumentări, sugerează că în El este dăruită păcătosului posibilitatea unei autentice împăcări. De fapt, „pe El, Care n-a cunoscut păcatul, L-a făcut pentru noi păcat, ca să dobândim, întru El, dreptatea lui Dumnezeu” (2 Corinteni 5,21). Numai Cristos poate transforma situaţia de păcat în situaţie de har. Numai el poate crea un „moment favorabil” din timpul unei omeniri scufundate în păcat, tulburate de diviziuni şi ură. „Căci El este pacea noastră, El care a făcut din cele două – una, surpând peretele din mijloc al despărţiturii, desfiinţând vrăjmăşia… ca să-i împace cu Dumnezeu pe amândoi, uniţi într-un trup, prin cruce” (Efeseni 2,14.16a).

Acesta este momentul favorabil! Moment oferit şi nouă, care astăzi începem cu spirit de penitenţă drumul auster al postului.

3. „Întoarceţi-vă la mine cu toată inima, cu posturi, cu plâns şi cu tânguire” (Ioil 2,12). Liturghia din Miercurea Cenuşii, prin gura profetului Ioil, îi îndeamnă la convertire pe bătrâni, adulţi, tineri şi copii. Toţi trebuie să-i cerem iertare Domnului pentru noi şi pentru alţii (cf ibid., 2,16-17).

Dragi fraţi şi surori, urmând obiceiurile postului, suntem adunaţi aici în străvechea Bazilică a Sfintei Sabina, pentru a răspunde la această chemare puternică. Şi noi, ca şi contemporanii profetului, avem în faţa ochilor şi purtăm întipărite în suflete imagini de suferinţe şi enorme tragedii, adesea rodul egoismului iresponsabil. Şi noi simţim greutatea rătăcirii multor bărbaţi şi femei în faţa durerii celor nevinovaţi şi a contradicţilor din omenirea de astăzi. Avem nevoie de ajutorul Domnului pentru a ne redobândi încrederea şi bucuria vieţii. Trebuie să ne întoarcem la El, care astăzi ne deschide uşa inimii Sale, plină de bunătate şi milostivire.

4. În centrul celebrării liturgice de astăzi se află un gest simbolic, interpretat în mod potrivit de cuvintele care-l însoţesc. Este impunerea cenuşii, a cărei semnificaţie, care evocă puternic condiţia umană, este subliniată de prima formulă din ritual: „Aminteşte-ţi că eşti cenuşă şi în cenuşă te vei întoarce” (cf Facerea 3,19). Aceste cuvinte, din cartea Facerii, reamintesc fragilitatea existenţei noastre şi ne invită să avem în vedere zădărnicia oricărui proiect pământesc, atunci când omul nu îşi pune speranţa sa în Domnul. Formula a doua pe care ritualul o prevede: „Convertiţi-vă şi credeţi în Evanghelie” (Marcu 1,15) subliniază condiţia indispensabilă pentru a merge pe drumul vieţii creştine: este nevoie de o reală schimbare interioară şi o acceptare încrezătoare a cuvântului lui Cristos. Aşadar, ritualul de astăzi poate fi considerat într-un anumit fel ca o „Liturghie a morţii”, care face referire la Vinerea Mare, în care acest ritual îşi va găsi împlinirea. De fapt, în Cel care, „smerindu-se pe sine s-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moartea pe cruce” (Filipeni 2,8), şi noi trebuie să murim faţă de noi înşine, pentru a renaşte la viaţa veşnică.

5. Să ascultăm invitaţia pe care Domnul ne-o adresează prin gesturile şi cuvintele, intense şi austere, din Liturghia din această Miercure a Cenuşii! Să o primim cu atitudinea umilă şi încrezătoare pe care ne-o propune psalmistul: „Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut”. Şi iarăşi: „Inimă curată zideşte intru mine, Dumnezeule şi spirit drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele” (cf Psalm 50).

Timpul postului să fie pentru toţi o experienţă reînnoită de convertire şi de împăcare profundă cu Dumnezeu, cu noi înşine şi cu fraţii. Fie ca Fecioara îndurerată, pe care în timpul postului o contemplăm unită cu suferinţa şi patima răscumpărătoare a Fiului, să mijlocească aceasta pentru noi.

Adaugă un comentariu

Poţi folosi aceste tag-uri HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>