Postat pe 26 mai 2003 în Predici

Pastorul este o figura care nu prea incape in societatea si modul nostru de a gandi. Uneori il vedem pe dealurile sau sesurile din jurul satelor si ne gandim pentru o clipa la cat de dura trebuie sa fie viata acelor oameni care dorm izolati de lume intr-o baraca improvizata in tarcul oilor.

Si pe timpul lui Isus, viata pastorului era grea, dar se intalnea mai des decat pe timpul nostru. Deseori pastorii adunau toate oile dintr-un sat si ajutati de alti ciobani care depindeau de ei, le duceau la pasune, pentru ca la intoarcere sa dea inapoi acele oite proprietarilor lor. Fiecare pastor isi cunostea foarte bine oile sale , chiar pe fiecare in parte, le chema pe nume cand se indepartau, iar ele ii recunoasteau glasul, cu tonalitatile caracteristice.

Isus se refera la aceasta realitate (cf. Ioan 10,1-10), asa raspandita in tara lui, luand-o ca figura a raportului pe care ficare om trebuie sa-l aiba cu el, Cristos, bunul pastor (cf. Ioan 10,11), dar si poarta prin care se ajunge la realizarea de sine, la fericire.

Pentru oite staulul inseamna siguranta, pace, liniste, granite impotriva pericolelor. In staul, animalele sunt linistite, pot sa se odihneascafara teama de lup, adica de rau, pentru ca stiu ca sunt aparate, ca asupra lor vegheaza pastorul.

Pentru crestini, staulul este casa lui Dumnezeu ; staulul este unitatea, comuniunea cu Dumnezeu, inseamna a se pierde in iubirea sa care umple si linisteste, satisface si da viata deplina si realizata.

Totusi, multi oameni vor sa intre in staul nu pe poarta, dar, ne spune Isus, ? sar prin alta parte ? (Ioan 10,1) si deci sunt ? hoti si talhari ?, intrucat vor sa se substituie pastorului, atacand oile.

Isus se refera aici la farizei, care credeau ca stiu totul, ca ei cunosc adevarul si voiau sa-l impuna poporului ; dar de fapt se vorbeste despre toti aceia care pretind sa se substituie Domnului si sa-si afirme autoritatea asupra poporului prin retetele lor, filosofice sau economice, propunand stiluri de viata considerate pozitive, dar in schimb sunt cauza de imbolnavire si necazuri.

Pe scurt, Isus ii acuza pe aceia care in viata lor nu cauta vointa lui Dumnezeu, dar se fac ei insisi dumnezeu, comitand pacatul.

Pacatul inseamna a se pune in locul lui Dumnezeu. Este imposibil sa gasim pacate care sa nu aiba la radacina lor acest act de mandrie, acest orgoliu, acest egoism care exclude dependenta, supunerea fata de un altul, chiar daca acest altul nu este in mod direct Dumnezeu. De cate ori nu l-am exclus noi pe Domnul din alegerile noastre ! De la cele mai mici pana la cele mi hotaratoare decizii pentru existenta, cum ar fi alegerea scolii superioare, mersul la armata sau deciderea nesatisfacerii serviciului militar din motive de constiinta, casatoria si faptul de a avea sau nu copii, locuirea impreuna cu parintii sau mersul sa traiesti undeva departe, acceptarea unei propuneri de munca sau refuzarea ei…

Atunci cand te gandesti la aceste lucruri, cand ceri sfat prietenilor demni de incredere, cand la masa, seara sau in alte imprejurari, hotarasti impreuna cu sotia strategiile de urmat in familie, te deschizi prezentei lui Dumnezeu ? Te intrebi ce doreste el de la tine ? Sau esti tu acela care stabilesti criteriile alegerilor tale, cautand in logica ta ratiunile, interesele care te conduc la o hotarare sau alta, straduindu-te sa faci ceva corect, desigur cu buna credinta, dar lipsit de lumina care vine de la Domnul ?

In acest caz esti ca acela care incearca sa dobandeasca seninatatea, linistea, deschizandu-si o cale diferita de cea voita de Domnul ; o cale grea care-ti va zdrobi, nimici puterile ; pentru ca la aceasta se reduce mandria : la infrangere. De fapt, acela care pretinde sa-si afirme in lume ideile proprii, propria persoana, uitand sau negand vointa lui Dumnezeu, ajunge inevitabil sa fie ? un talhar ?, intrucat afirmarea de sine va fi cautata chiar in dauna altora, folositi ca mijloc, ca instrument.

Isus se prezinta ca ? poarta ?, ceea ce inseamna ca daca vrei sa fii fericit si realizat, trebuie sa treci prin el, sa faci ceea ce a facut el, sa te daruiesti lui Dumnezeu si fratilor, radical, total. Si daruirea lui Dumnezeu inseamna a te lasa iubit, a te lasa planificat, as spune a te lasa folosit de Dumnezeu. Realitatea cea mi importanta a vietii noastre sa fie Isus Cristos. In intentii el sa fie scopul nostru ; in afectiuni, iubirea noastra ; in cuvinte, argumentul nostru ; in actiuni, modelul nostru. Asa sa fie.

Adaugă un comentariu

Poţi folosi aceste tag-uri HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>