Postat pe 12 ianuarie 2003 în Predici

Botezul lui Isus ne aminteste de botezul nostru.Exista un loc in aceasta lume in care noi am fost regenerati la viata harului, prin apele boteziale.Exista o zi in parcursul timpului in care am devenit fii ai lui Dumnezeu.

Sa incercam sa ne intrebam ce inseamna pentru noi faptul de a fi botezati. Sa privim la botezul lui Isus, care revarsa lumina asupra botezului nostru si sa incercam sa intelegem.

Botezul lui Isus este un episod pe care trei din cei patru evanghelisti l-au relatat pe larg, semn ca-l considerau important. Si-ntr-adevar circumstantele care-l insotesc vin sa completeze si sa confirme o idee clara a Evangheliilor : Isus, desi din multe aspecte este un om asemenea noua, este proclamat Fiul lui Dumnezeu si este Trimisul Tatalui pentru o misiune divina, mantuirea lumii.

Cu putine zile in urma notam ca cuvantul ” epifanie ” inseamna manifestare : Isus, venit in lume, este recunoscut drept ceea ce este.Ei bine, din Evanghelie apare ca au avut loc mai multe manifestari, mai multe recunoasteri.

In primul rand pastorii din Betleem i-au facut o vizita plini de mirare si minunare. Apoi, cand Isus a fost prezentat la templu, a fost recunoscut de catre Ana si Simeon. Ei erau ca si reprezentantii poporului ales, si erau uimiti in fata lui Mesia. Au urmat magii veniti din departare, ca simbol al recunoasterii lui Cristos, recunoastere care provenea din partea diferitelor popoare ale pamantului. Iar acum cand Isus este gata sa inceapa activitatea sa publica, misiunea sa, iata ca Ioan Botezatorul il recunoaste si-l arata lumii. Ioan Botezatorul spune : ” Eu, plecandu-ma nu sunt vrednic sa-i dezleg cureaua incaltamintei „, ” Eu v-am botezat cu apa, El va va boteza cu Duhul Sfant „.

Si peste toate aceste premise, marturii ale oamenilor se adauga marturia decisiva a Tatalui : ” Tu esti Fiul meu preaiubit, in Tine imi aflu toata placerea „. Este glasul lui Dumnezeu Tatal care la botezul din Iordan il proclama pe Isus Fiul Sau.

In acel timp, botezul era un rit plin de simboluri sugestive. Comporta de exemplu, traversarea raului. Coborand de pe un mal, se intorcea spatele lumii intregi, trecutului.Apa, prin masa ei impunatoare si misterioasa, era considerata ca simbolul mortii : scufundarea in apa semnifica nu numai intoarcerea spatelui unei anumite faze din viata proprie, dar si unei anumite conceptii de viata, unui anumit mod de a gandi existenta. Iar urcarea pe celalalt mal insemna atingerea unei vieti noi, reinceperea existentei propri pe noi baze.

Asadar ara un rit de purificare, care comporta o trezire a constiintei, o noua viziune a lumii,personal o reinnoita vointa de bine.

Dar, ne vine in minte o intrebare : ce nevoie avea Isus de Botez ? Nu era el oare ” fara de pacat ” ? Ce trecut avea el de sters ? Inrealitate, prin acest gest, Isus lua asupra sa pacatele oamenilor, exprima dorinta sa de a le ispasi prin moarte, in ascultare fata de Tatal, din iubire fata de Tatal si fata de oameni.

Urcarea pe celalalt mal al raului insemna pentru Isus increderea in Tatal ca va schimba ascultarea sa filiala prin darul invierii, va deschide noi perspective de viata pentru el si pentru fratii lui.

Aceasta este o descriere a Botezului lui Cristos si o semnificatie lui, descriere facuta cu sarmanele noastre cuvinte omenesti, si ni se pare ca spunem , sustinem si incercam sa elucidam aceasta realitate din viata lui cam intr-un mod incorect. Dar nici mari teologi nu stiu sa spuna mai mult. In realitate suntem in misterul lui Dumnezeu, iar in domeniul misterului recunoastem micimea noastra.

Dar misterul traieste si in noi, pentru ca si noi, prin Botez, urmam acelasi itinerar spiritual parcurs de Isus. Prin Botezul nostru si noi am fost solicitati sa murim pentru pacat, si sa inviem la o viata noua in Cristos, viata harului. Prin Botez Isus ne considera fratii sai, eliberati de pacat cu pretul sangelui sau, iar Tatal ne considera fiii sai.

Toate acestea i le spune crestinului Botezul propriu, luminat de Botezul lui Isus. Sunt realitati pe care nu toti sunt de acord sa le accepte, pentru ca Botezul este angajant. Si de fapt mult il refuza. Sau il trec cu vederea ori il inteleg rau.

Mai este o alta invatatura care trebuie scoasa din Evanghelia de astazi. De fapt noi credinciosii riscam altceva : sa facem din Isus o frumoasa imagine, delicata, gingasa, sensibila, ireala si consolanta. Ca un fel de refugiu pentru devotiunile noastre sentimentale si private. Dar nu este asa, Isus ajunge la victoria asupra mortii, la inviere si la viata, de o maniera dura, prin lupta impotriva raului, pacatului.

Tocmai aceasta este si sensul Botezului bostru, al renasterii noastre de apa. Si acesta este si sensul nostru de a deveni crestini. Adica o constiinta clara in fata vietii, in fata durerii, mortii fizice.

Atunci cand este adus un copil in izvorul botezial, ne putem opri la tandrete, hainute frumoase, o masa aparte, cadouri… Si este bine si acest aspect pentru ca ne iubim unii pe altii si iubim mult si noua si plapanda viata din acel copil. Dar sa-i cerem de asemenea Domnului sa binevoiasca a-i da copilului curajul si puterea de a trai ca un cretin, de a lupta impotriva raului, de aface ca binele sa invinga intotdeauna in constiinta acelui copil si viitor crestin adult. Desigur ca sarbatorim evenimentul si pentru ca acel copil este un minunat dar al lui Dumnezeu si a devenit fiul lui Dumnezeu in Cristos Isus.

Pe scurt, esenta Botezului consta in asumarea unui angajament. Un angajament care poate fi si dur si greu. Asa cum este de fapt si lupta pentru bine.

Daca putem este util si crestineste sa vizitam biserica in care am fost botezati. Acest gest ne va ajuta sa recuperam constientizarea promisiunilor boteziale si sa reinnoim dorinta coerentei in viata de fiecare zi.

Adaugă un comentariu

Poţi folosi aceste tag-uri HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>