Postat pe 5 ianuarie 2003 în Predici

In aceste zile am comemorat Nasterea lui Isus.Acum ne este propus un moment de reflexie pentru a intelege profund semnificatia Craciunului. De fapt, stim ca : Isus Cristos este intelepciunea Tatalui, plinatatea adevarului. In el Dumnezeu s-a facut om ca si noi, si ne-a oferit prietena sa.Prin acest eveniment maturizat in inima evenimentelor umane istoria a luat un curs nou, omenirea s-a purificat in spirit, a progresat in cunoasterea identitatii si destinului propriu. Noutatea vietii adusa de Isus este oferita tuturor , prin urmare si mie, insa fiecare dintre noi pastreaza deplina libertate de a primi sau refuza propunerea de prietenie care vine de la Domnul.

Consecintele acestui eveniment uimitor, Dumnezeu facut om in Cristos, au fost si sunt enorme pentru omenire. Sa le vedem :

Intruparea Cuvantului, este un eveniment care s-a realizat in istorie, desi a fost gandit de Dumnezeu din vesnicie, el a fost pregatit in timp, si s-a realizat intr-o zi, intr-un an si intr-un loc precis.Dumnezeu l-a prevestit si pregatit pentru poporul lui Israel. Dumnezeu a asteptat ca omenirea sa fie matura, gata sa-L primeasca.

Prima lectura, ” imnul adresat Intelepciunii lui Dumnezeu ” ne-arata aceasta Intelepciune daruita poporului ales : ” mai inainte de veacuri, inca de la inceput m-a creat…chiar de la inceput si voi dainui vesnic. Si mi-a zis : Vino si locuieste printre fiii lui Iacob „.

Iacob a fost unul dintre patriarhii poporului ales, poporul se identifica in el ; in acest popor intelepciunea si-a fixat locuinta.

In felul acesta vedem pedagogia lui Dumnezeu, gradualitatea Sa : Dumnezeu isi alege un popor si-l pregateste prin profeti, il face sa se maturizeze prin darul intelepciunii si la timpul potrivit se reveleaza in Mesia Isus.

Prin urmare, ne putem intreba :prin venirea lui Isus, ce s-a pus in miscare ?Si intelegem imediat : Multe lucruri.

In primul rand omul si-a aprofundat raportul sau cu Dumnezeu. A descoperit interesul lui Dumnezeu fata deexistenta noastra.Noi nu suntem orfani, abandonati pe una din planetele din sp, stim de la Isus ca suntem fii a lui Dumnezeu Creator si care poarta de grija, care-si iubeste craturile, le asteapta, iar la sfarsit le asteapta in casa Sa.

Cineva a explicat comportamentul lui Isus fata de om printr-un gest pe care de multe ori mamaele il fac fata de copii lor. Mama in picioare, inalta, cu statura sa de persoana adulta, isi vede copilul mic acolo jos, la pamant. Si ce face ?

Mai inati mama se apleaca , se coboara pana la inaltimea micutului sau. Apoi il prinde cu mainile sale, se ridica si-l ridica si pe copil. Il aduce la propia-i inaltime, il saruta, semn al iubirii sale. La fel a procedat si Dumnezeu cu oamenii.

Prin Intruparea Cuvantului lui Dumnezeu facut om s-a coborat pana la nivelul uman.Apoi Isus prin invierea si inaltarea Sa ne-a luat sus cu El. Ne-a plasat la inaltimea tatalui. Apoi ne-a facut fratii sai si fii ai lui Dumnezeu iubiti si primiti de El.

Asadar descoperim ca suntem importanti pentru Dumnezeu. Si descoperim ca Dumnezeu solicita consimtamantul nostru, dar ne lasa in deplina libertate. Primirea sau refuzul prieteniei Domnului, se face in libertate absoluta a omului. Iar Dumnezeu respecta aceasta libertate, pana la riscul refuzului nostru si al falimentului sau.

Evanghelia ne-a amintit ca acest refuz se verifica. Deja istoria poporului lui Dumnezeu era plina de incalcari ale Aliantei.Dar refuzul cel mai mare a avut loc fata de Isus. Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan ne spune : ” El era lumina oamenilor, Lumina lumineaza in intuneric, dar intunericul nu a cuprins-O. Lumea nu L-a cunoscut, a venit la ai sai si ai sai nu l-au primit… „. Pana la ultima consecinta a refuzului care este scandalui Crucii.

Aceasta libertate formidabila acordata omului, o gasim si astazi in situatia noastra. Si noi oamenii anului 2003 putem spune : ” Nu ! ” lui Cristos. Si multi spun prin cuvinte si prin fapte.

Cristos mai mare inca,m parasit in mizeria si solitudinea tuturor oamenilor uitati si calcati in picioare in lumea aceasta.

Insa sunt si multi care spun ” Da ” Domnului. Iar noi voim sa fim printre ei. Acest ” Da ” ii plaseaza pe crestini intr-o situatie de deschidere fata de altii, ii conduce spre trairea Legii Fraternitatii si Prieteniei adusa de Isus. Chiar daca este traita de noi destul de imperfect si totusi Legea Dragostei a dat si continua sa dea rezultate importante pentru societate si lume.Daca privim in istorie, si daca privim in jurul nostru, cate institutii, initiative,opere, gesturi de solidaritate , de dreptate pentru construirea unei societati mai bune nu gasim noi in lume si gfoarte multe poarta amprenta crestina.

Recunoscand toate acestea s-a considerat normal si logic sa se inceapa numararea anilor istoriei incepand de la Nasterea Domnului. In realitate este evenimentul care explica toate celelalte evenimente, este punctul de referinta in bine sau, data fiind libertatea suprema pe care o pastreaza omul, chiar in rau a relitatilor istorice.

In aceasta istorie a omenirii pe pamant, se plaseaza si mica istorie a vietii noastre. ” Da-ul ” sau refuzul nostru spus Domnului. Iar Sfanta Imapartasanie, Sfanta Liturghie constituie in practic momentul maximei noastre constientizari, al asentimentului nostru fata de Isus Cristos. La Sfanta Liturghie se realizeaza comuniunea noastra cu Dumnezeu, se exprima vointa noastra de prietenie cu Dumnezeu si cu fratii nostri.

Aceste putine consideratii, precum si meditarea asupra textelor biblice pe care le-am ascultat, sa ne ajute sa intelegem darul Craciunului , sa aprofundam prietenoa noastra personala cu Dumnezeu. Aceasta pentru a sti sa traim in lumina sa si sa actionam in mijlocul celorlalti cu Intelepciunea Sa.

Adaugă un comentariu

Poţi folosi aceste tag-uri HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>