Postat pe 29 decembrie 2002 în Predici

Celebram astazi sarbatoarea Sf. Familii. Isus, nascut pentru noi, ne invita in jurul prezepiului ca sa contemplam cu afectiune Sf. Familie aici simbolic reunita.

Am auzit cuvintele lui Simeon, sub imboldul Duhului Sfant. Recules in meditatie in fata lui Isus, el ii intuieste maretia, si-i prevede drama.

Il arata ca ” slava poporului sau, lumina pentru luminarea neamurilor, mantuire pregatita inaintea tuturor popoarelor „.

Dar in acelasi timp il arata ca izvor de neliniste, pentru ca Isus va fi semn de contradictie, si va fi spre ruinarea si ridicarea multora.

Apoi Simeon ii adreseaza Mariei cuvinte de un realism crud, care nu ar trebui adresate unei mame : ” O sabie iti va strapunge sufletul „.

Noi suntem inclinati sa idealizam familia ca fiind un cuibusor cald de afectiune si tot asa vedem si gandim acea familie , Sf. Familie din Nazaret :Isus ,Maria si Iosif. In schimb iata drama, destinul fiilor, a acelui copil care pentru Maria si Iosif este misterios si dificil de inteles.

Este actualitatea perena a familiei din Nazaret, un simbol al tuturor familiilor din toate timpurile. Mai intai ea traieste toate bucuriile, problemele si tensiunile care au fost si vor fi in multe familii umane. Urmarind cele patru Evanghelii si adunand episoadele cele mai relevante, reiese de aici o relatare miscatoare, dramatica si admirabila.

Inca mai inainte ca Sf. Familie sa se intemeieze Maria apare in asteptarea unui copil neprevazut.

Si apoi acea nastere atat de chinuita a lui Isus , in timpul recensamantului lui Augustus. Iosif si Maria au trebuit sa paraseasca cetatea Nazaretului unde locuiau, pentru a ajunge in graba la Betleem, si acolo sa se inscrie in vederea recensamantului. Chiar atunci se naste Isus, si nu este nici o casa sa-l primeasca si se naste intr-o pestera. Si l-au astezat pe paiele unei iesle.

Apoi izbucneste impotriva lui pesecutia lui Irod. Maria, Iosif si Isus trebuie sa fuga in Egipt. Pe buna dreptate Sf. Familie este declarata patroana emigrantilor.

Urmeaza reintoarcerea la Nazaret, unde se spera intr-o viata linistita si senina. Acel fiu ” creste, inainteaza in intelepciune si har inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor „. Dar este asa de diferit de toti ceilalti. Cel mai bun din lume, dar de multe ori scapa atentiei si este incompresibil. Maria si Iosif se simt pazitorii secretului sau exceptional pe care-l impartasesc cu Dumnezeu, dar pe care nu reusesc sa-l inteleaga intru totul.

Cand la varsta de 12 ani merg inpreuna cu Isus la templu, acesta dispare si timp de trei zile Maria si Iosif il cauta nelinistiti, cum de altfel ar fi procedat orice mama si tata de pe acest pamant.

Un repros delicat : ” Fiule, de ce ne-ai facut noua aceasta ? „Urmat de un raspuns enigmatic : ” Nu stiati ca trebuie sa fiu in casa Tatalui Meu ? „.Sf. evanghelist Luca ne spune ca ” Maria si Iosif n-au inteles acele cuvinte „.

Asa cum de altfel li se intampla si multor parinti si astazi, copiii parcurg caile lor autonome spre maturizarea si viitorul lor, si poarta cu ei secretele lor : adesea traiesc singuri crizele cresterii, secretele constructiei planului lor de viata. In felul acesta , adesea parintii raman rupti ,in afara, uneori dureros de marginalizati.

Dar Sf. Familie a trebuit sa cunoasca curand momente inca si mai dureroase. Isus paraseste casa din Nazaret , pentru a-si incepe misiunea, iar Maria il urmeaza de departe. Tragicul epilog de pe Golgota, al fiului rastignit ; si Maria este acolo, langa cruce, impietrita de durere.

Desigur ca toate acestea vorbesc si familiilor noastre de astazi. Sf. Familie a parcurs in bucurie, in incercare si in suferinta, un itinerar cu totul al sau, irepetabil dar prezinta si multe aspecte in comun cu familiile din toate timpurile.

Iar Biserica prin sarbatoarea de astazi ne arata intreaga importanta pe care o atribuie familiei.

Chair pe plan natural, familia este celula tesutului social.Un proverb popular spune : ” Peste tot bine, in familie si mai bine „. ” Familia este patria inimii ” sustinea Giuseppe Mazzini. Chiar daca , asa cum remarca un amorist, ” Familia este locul unde suntem tratati bine, si se bombaneste cel mai mult „.

Familia este si celula Bisericii , nu numai a societatii civile. Diacezele, parohiile sunt formate din mai multe grupuri,comunitati.Sunt, cum se spune, comunitatile comunitatii. Dar comunitatea de baza din Biserica este tocmai aceatsa : Familia.

Parintii aduc copiii la izvorul botezial :aici se naste Biserica.

Pe genunchii mamelor, copiii invata sa faca semnul crucii, sa se gandeasca la Dumnezeu, sa-si recite primele rugaciuni.

Parintii sunt primii catehisti. Si in felul acesta construiesc Biserica, prin mica dar solida lor contributie.

Sa nu uitam ca Biserica intreaga este o mare familie : este familia fiilor lui Dumnezeu, in care Dumnezeu este Tatal , iar noi totifrati in Cristos Fiul Sau si prin urmare fii.

Crestinismul are prin urmare o dimensiune familiala, are nevoie de familie, fara ea nu poate fi imaginat.Aceasta a inteles-o foarte bine acel ganditor spaniol, Miguel de Unamuno, care a spus ca ” Agonia familiei este agonia crestinismului „.

Si aceasta au inteles-o foarte bine si dusmanii Bisericii :ei, pentru a lupta impotriva Bisericiigasesc cel mai nimerit si mai practic lucru sa discrediteze si sa atace familia. Divortul, avorul, cupluri care se unesc fara casatorie religioasa si nici chiar civila, casatorii intre homosexuali.

Distrugerea Bisericii trece prin distrugerea familiei, si dimpotrva construirea imparatiei lui Dumnezeu trece prin familia crestina solida,deviniata scrinul valorilor spirituale : ” Familia este marea scoala intemeiata de Dumnezeu pentru educarea neamului omenesc „. (Gotthold Ephraim Dessing )

Fiecare are misiunea sa .S-a spus ca familia in raport cu copiii, este ca “un mic minister de iertare si dreptate, unde tatal administreaza dreptatea , iar mama acorda iertarea”.

Un sfat bun ni-l acorda Sf. Augustin, care cam acum 1500 de ani spunea parintilor : ” faceti din casa voastra o mica biserica, unde este cinsiti Dumnezeu, se gandeste la sfintenie, iar prin copiii vostri dati societatii noi sfinti „. Un sfat cam greu de acceptat , in aceste timpuri de gandire slaba, de eliberare de asa numite tabuuri, si de incalcare grava a virtutii.

Insa Sf. Familie este un model. Ne revine sa-i imitam pe Iosif, Maria si Isus, in iubirea si daruirea lor reciproca.

Iosif om drept, angajat toatal in sprijinirea si apararea persoanelor pretioase pe care Dumnezeu i le-a incredintat.

Maria tanara mama depozitara a tainelor uimitoare.

Iar Isus , are mult de invatat pe copiii de astazi. Ne-a spus-o evanghelistul Luca: Isus “crestea in intelepciune, varsta si har inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor”.Aceasta dorim sa reuseasca si copiii din parohia noastra.

Adaugă un comentariu

Poţi folosi aceste tag-uri HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>