Postat pe 25 decembrie 2002 în Predici

Craciunul este sarbatoarea nevinovatiei, a inocentei, a intimitatii.Craciunul este sarbatoarea iubirii, cel mai mare eveniment din istoria omenirii: Dumnezeu atotputernic se coboara in noaptea pacatului omenirii pentru a-l inalta pe om la demnitatea de fiu al lui Dumnezeu. Dumnezeu ia chipul robului, umilindu-se pentru a vindeca mandria bolnava a omului. Lumina lui Dumnezeu intra in intunericul omenirii.
Craciunul nu este numai o sarbatoare bogata in folclor si poezie; celebram in aceasta zi binecuvantata evenimentul istoric al nasterii lui Isus, fiul lui Dumnezeu si al Mariei, in Betleem-orasul lui Iuda.
Dupa ce, in diferite moduri si in diferite timpuri, Dumnezeu a vorbit odinioara parintilor nostri prin profeti, in timpurile de pe urma ne-a vorbit noua prin Fiul Sau. Nasterea lui Isus sau intruparea Fiului lui Dumnezeu este evenimentul central al istoriei mantuirii noastre.
Era pe timpul lui Caesar Augustus.La acea data, Imperiul Roman isi intinsese stapanirea asupra intregii lumi cunoscute.Augustul suveran se bucura de o deplina perioada de pace in colosalul sau imperiu. El, reprezentantul zeilor pe pamant, in fata caruia se pleca toata suflarea omeneasca, vrea sa stie tot efectivul uman peste care stapaneste. Ordona un recensamant in tot imperiul. Dorinta orgolioasa a maritului cezar devine lege pentru toti supusii. O intreaga armata de scribi si functionari se pune in miscare. Crainicii imperiali strabat localitatile de la un cap la altul si, in zgomotul tobelor, vestesc vointa imparatului. Porunca lui Caesar Augustus ajunge la cunostinta tuturor, pana in colturile cele mai indepartate ale imperiului sau pentru a evita orice confuzie, indicatiile decretului imperial prevedeau ca fiecare sa mearga pentru recensamant in localitatea sa de origine. Fiecare natiune trebuia sa se intoarca la locul de unde a plecat. O lume intreaga se misca incolo si incoace, caravane numeroase se indreptau catre marile centre de exod. Oamenii din aceeasi localitate se intalneau si se indreptau spre locul lor de nastere.
In localitatea Nazaret din Galileea, doi tineri Iosif si Maria- se pregatesc de plecare. Prin venele lor curge sange din neamul regesc al lui David., fiul lui iese din Betleemul lui Iuda. Porunca cezarului este clara: pentru recensamant ei trebuie sa se indrepte catre Betleem. Iosif si Maria se supun decretului. Isi pun la cale micuta lor gospodarie si fac ultimele pregatiri pentru drumul lung care ii asteapta. Hai la drum! Un magarus este singurul tovaras de cale pentru cei doi tineri, iar timpul Mariei ca sa nasca era aproape. Greu este drumul pentru o femeie care isi asteapta timpul! Pe magarusul ei , Maria strabate cei peste 200 de Km pana la Betleem, implinind porunca imparatului.
Cea care a crezut ca I se vor implini ei toate cate I le-a spus ingerul la Bunavestire crede si acum ca “ mari lucruri mi-a facut mie cel Atotputernic.”
A strabate Palestina cu un simplu animal de povara este un act de mare curaj. Drumul pietros si arid devine aproape insuportabil. Clima este sufocanta. Iosif se straduieste ca totul sa fie bine. Durerile Mariei se intetesc, magarusul oboseste, iar calea este lunga. Noroc ca si alti betleemiti se indreapta si ei spre Betleem pentru recensamant. Si totusi, lunga este calea!
Calatoria se apropie de sfarsit.Primele lumini ale orasului se zaresc in departare si, o data cu ele, bucuria se naste in suflet. Toate necazurile calatoriei, toate lipsurile, zapuseala de zi si frigul de noapte, oboseala si durerile sunt uitate. In fata lor se vede orasul .Betleemul lui Iuda este aproape! Aici vor gasi loc, aici vor gasi adapost, hrana ,vor gasi oameni.
“Tu, Betleeme ,desi esti cel mai mic dintre orasele lui Iuda, din tine va iesi Cel care va stapani peste Israel.El se va ridica si va carmui cu puterea Domnului si cu maretia Domnului Dumnezeului Sau. Stapanirea Sa se va intinde pana la marginile pamantului.” Betleeme, acum a sosit ceasul. Iat-o pe aceea care-L va naste pe Stapanul lumii! Vine la tine pe magarul ei.
Noaptea se lasa peste Betleem.Stelele se deschid, una cate una, si-si indreapta privirea sfioasa catre pamant. Iosif si Maria sunt aproape, inca putin si vor bate la portile cetatii. Micul grup inainteaza obosit, croindu-si drum prin intunericul noptii cu o torta aprinsa pe care o duce Iosif. Dar cetatea lui David este aproape, Betleemul este inaintea lor. Oboseala drumului isi spune cuvantul:Maria nu mai poate. Durerile ei sunt din ce in ce mai mari. Iosif alearga la hanul orasului, spera ca va gasi un loc. Trebuie sa gaseasca un loc pentru Maria!Dar este prea tarziu, noaptea s-a lasat de mult, in oras e multa lume si hanul este plin pana la refuz. Iosif nu mai gaseste nici un loc. Dar nu este totul pierdut; Iosif bate din poarta in poarta; nu mai este timp si trebuie sa se gaseasca un loc pentru Maria. Il refuza unul si incearca la altul. Rand pe rand este alungat de toti. Nu se gaseste nici un loc pentru Cel care trebuia sa se nasca in orasul lui David. Iosif, Maria si magarusul lor sunt scosi in plina noapte la marginea orasului. Inca mai exista o speranta. Cineva mai generos le explica faptul ca, pe camp, nu departe de oras, exista o grota in care stau de obicei animalele. Iosif si Maria se bucura si de atat. Cu felinarul in mana, Iosif cauta prin intunericul noptii adapostul animalelor, pentru ca Fiul lui Dumnezeu si al Mariei sa aiba unde sa se nasca. In timp ce in Betleem oamenii se bucura, se veselesc, petrec pentru ca s-au intalnit cu ocazia recensamantului. In sfarsit au gasit-o; iata pestera in care se va naste Fiul lui Dumnezeu! Maria ,franta de oboseala, se aseaza pe o piatra la intrare ca sa se odihneasca. Iosif cerceteaza terenul, cauta un loc mai potrivit. Aceasta este grota; aici se va naste un Fiu al carui nume va fi Isus, caci el va mantui pe poporul sau de pacate. “A venit la ai Sai si ai Sai nu L-au primit.”Si iata si primii tovarasi, primii prieteni ai Celui ce s-a intrupat pentru mantuirea noastra: doua dobitoace, doua animale nestiutoare si neintelegatoare, care iau parte la nasterea lui Cristos, inconstiente, ca si Caesar Augustus, care prin decretul sau a favorizat nasterea lui Mesia in orasul profetit de sute de ani. Toata istoria omului si a universului se inscrie in planul lui Dumnezeu.
“Mi-ai intocmit un trup; de aceea zic: “Iata vin, Dumnezeule, sa fac vointa Ta.” Cristos ,Fiul lui Dumnezeu, Cuvantul vesnic al Tatalui, ia trup si sange omenesc “din al Mariei fraged san, Isus, al lumilor Stapan”. “Si Cuvantul S-a facut trup si a locuit intre noi.”Dumnezeu si-a infipt cortul prezentei sale intre noi. A venit lumina care lumineaza in intuneric “si intunericul nu a cuprins-o. Cuvantul era adevarata lumina care lumineaza pe tot omul care vine in aceasta lume.” “Si maretia Domnului straluci in jurul lor. Iar ingerii le-au spus: Nu va fie teama, caci va aducem o veste mare, care va fi pentru tot poporul: in orasul lui David vi s-a nascut astazi un Mantuitor; El este Cristos Domnul.” Pastorii s-au linistit, s-au bucurat si au plecat sa-L caute pe Domnul. Cine-L afla pe Dumnezeu lasa tot ce are si merge in cautarea Lui. “Pastorii si-au zis: Hai sa mergem la Betleem si sa vedem faptul intamplat, pe care ni l-a adus la cunostinta Domnul”. L-au gasit: acesta este. “Veti gasi un copilas infasat si culcat in iesle”, le-a spus ingerul si ei au crezut. Intalnirea cu Dumnezeu este un act de credinta; numai prin credinta poti recunoaste in copilul slab si neputincios pe Dumnezeul Atotputernic. Cine poate exprima legatura dintre mama si fiul ei? Cine ar putea sa traduca iubirea lor in cuvinte omenesti? Dar cand aceasta mama este mama lui Dumnezeu, iar Fiul ei este insusi Dumnezeu?! Legatura lor este legatura iubirii si a curatiei; sa privim , sa admiram, sa contemplam si sa luam parte la focul iubirii care-I uneste. Maria si Isus sunt intr-un dialog continuu; dialogul iubirii. “Marire in cer lui Dumnezeu si pace pe pamant oamenilor de bunavointa”-iata sinteza Craciunului: gloria, marirea lui Dumnezeu, care a facut lucruri atat de minunate, si pace oamenilor pe pamant, pace pentru toti cei de bunavointa, Pace pentru toti cei care, cu sufletul curat si deschis, se apropie de Dumnezeu si-L primesc cu credinta. Pace tuturor acelora care-L recunosc pe Dumnezeu in copilul mic, slab si neputincios. Gloria in excelsis Deo- marire in cer lui Dumnezeu. “Cantati Domnului un cantec nou, cantati Domnului toti locuitorii pamantului. Domnul si-a facut cunoscuta mantuirea, si-a descoperit dreptatea inaintea oamenilor. Toate marginile pamantului au vazut mantuirea Dumnezeului nostru. Cantati Domnului din harpa, sa rasune harpa si cantecul vostru, cu trambite si sunete de corn strigati cu bucurie in fata Domnului: “Gloria in excelsis Deo! Marire in cer lui Dumnezeu! si pace oamenilor. Nu exista una fara alta; nu-L preamarim pe Dumnezeu daca nu redam oamenilor pacea, adica iubirea. Craciunul este sarbatoarea unirii cerului cu pamantul. Iubirea lui Dumnezeu imbraca chipul robului. De atunci , Il gasim pe Dumnezeu in oamenii de alaturi: frati, parinti, copii, vecinul, colegul de munca, trecatorul de pe drum. Daca-L vom descoperi aici pe El si-L vom accepta si-L vom iubi, atunci realizam Craciunul: marirea lui Dumnezeu si pacea oamenilor.

Adaugă un comentariu

Poţi folosi aceste tag-uri HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>