Postat pe 13 decembrie 2002 în Predici

Iubiti credinciosi. In aceasta duminica a 3-a din Advent, suntem invitati de Domnul sa dam marturiei noastre crestine amprenta bucuriei. Marturie, pentru ca asa raspamdeste Evanghelia in lume; dar bucuroasa, pentru ca bucuria se naste din constiinta ca Dumnezeu ne iubeste si Isus ne mantuieste.

Acel profet din vechime despre care vorbeste prima lectura, apoi Sf. Ioan Botezatorul, si crestinii din Tesalonic carora le scria Sf. Paul toti acestia sunt „modelele crestinului din toate timpurile”.

L-am vazut pe profetul din vechime cu constiinta sa in fata lumii: Domnul m-a trimis sa aduc saracilor vestea cea buna. Prezenta lui in mijlocul lui Israel trezea siguranta, incredere, solidaritate si simtamant de eliberare pentru poporul sau.

Si Sf. Ioan Botezatorul am vazut cum era prezentat de Evanghelie. Despre el spune: „Un om trimis de Dumnezeu… A venit ca martor”. La fel se intampla si cu noi prin Botez: devenim discipoli si martori ai Domnului.

Sf. Ioan Botezatorul apare ca trimis: de ce? ” Ca sa dea marturie despre lumina”:, iar lumina este simblo la adevarului care ne vine de sus, de la Dumnezeu. In realitate nu este o lumina abstracta, dar este o persoana in carne si oase: ” In mijlocul vostru este cineva pe care nu-l cunoasteti”: acest cineva este Isus.

Si invitatia lui Ioan Botezatorul la actiune nu este generica sau abstracta, dar este foarte concreta: „Pregatiti calea Domnului”.

In sfarsit, avem si marturia ceruta de Sf. Paul crestinilor in Scrisoarea catre Tesaloniceni. Aceasta marturie este caracterizata de angajare: Pastrati ceea ce este bun, feriti-va de ceea ce este rau”. Acest stil de viata, care in definitiv inseamna morala crestina, este marcat mereu de acea calitate surprinzatoare: bucuria.

Am accentuat deja locul de unde provine bucuria: din constiinta ca Dumnezeu ne iubeste si ca Isus Cristos ne aduna in Imparatia sa. ” Exista – seria Sf. Augustin- o bucurie ignorata de nelegiuiti, dar pe care Tu Doamne o dai celui care-ti slujejete cu generozitate. Aceasta bucurie esti tu insuti si ea face viata fericita „.

Teoretic se poate fi de acord. Dar a da marturie este incomod este angajant, comporta riscuri. Se poate renunta la aceasta. Faptul de a da marturie lui Isus Cristos, in societatea de astazi, este un risc. Exista riscul sa nu fii inteles sau sa fi rau inteles sau de-a dreptul luat in ras.

Si totusi socitatea are nevoie urgenta de martori: persoane curajoase, capabile sa mearga contra curentului, capabile sa puna pe primul loc nu valorile trecatoare, ci valorile spiritului. Caci marturia crestina este aceea de care are lumea cea mai mare nevoie astazi.

Desigur, valorile. Psihologii, cercetatorii inimii omenesti, ai naturii umane, ar putea sa ne ajute sa intelegem de ce. O parte dintre psihologi, numiti ” personalisti”, explica in cartile lor ca omul nu se multumeste numai sa traiasca de pe azi pe maine, ca are nevoie de proiecte, de tinte, scopuri, idealuri. Acesti cercetatori fac uneori anumite si lungi enumerari de valori ale aspiratii ale inimii omenesti.

In alcatuirea scarei lor de valori incep enumerand in primul rand nevoile elementare ale naturii omului. Imediat urmeaza nevoia de siguranta. Apoi urmeaza sensului apartenentei, avem nevoie de un grup care sa ne primeasca in care sa ne simtim bine. Apoi nevoia de afectiune, daca nimeni nu ne iubeste murim.

Apoi mai departe pe scara valorilor pun nevoia de stima, mai departe nevoia autorealizarii, adica posibilitatea de a face lucruri pentru care suntem nascuti si pentru care avem talente. O treapta mai sus ne vorbeste despre nevoia de libertate: libertatea de a vorbi, de a face ce doresti, de a cerceta si a cauta informatii, de a se apara, de a promova ordinea, onestitatea, dreptate. Mai sus urmeaza nevoia cunoasterii, adevarului, explicatiile misterelor cosmosului, cautarea frumosului.

Si in varf nevoia de a culege un sens deplin pentru viata. Aici apare intreaga maretie si fragilitate a omului, omul pe care Pascal l-a definit ” trestie ganditoare”. O sarmana trestie pe care vantul o clatina si vijelia o rupe, dar ganditoare, si deci capabila de a pune in cautarea Tu transcedental care sa dea semnificatie prezentului si viitorului, vietii si mortii, capabila de a-l cauta si gasi pe Dumnezeu.

Acum am ajuns drept in varf. Si tocmai aici, la acest nivel foarte inalt dobandim sensul marturiei noastre crestine, ca raspuns la nelinistea suprema a omului. Pentru ca Isus a venit tocmai ca sa aduca raspunsul pe care il cautam. Pentru a insenina misterul vietii si a-l lumina pe cel al mortii.

Crestinii sunt constienti de problemele cele mai acute ale omului, si de raspunsurile clare pe care credinta le da aceste probleme. Raspunsuri pe care crestinul nu poate sa le tine pentru sine dar simte datoria si bucuria de a le transmite celorlalti. Pentru ca si altii au nevoie de ele. Multi din jurul nostru se limiteaza de a trai de pe azi pe maine si numai pentru acest Pamant. Nu cresc, nu reusesc sa se ridice pe scara valorilor, ignora viata spiritului.

In socitatea de astazi este raspanit un climat superficial,care sufoca aspiratiile inimii. Spoturile publicitare telivizate ne propun noua morala, ne explica ca fericirea consata intr-o pasta de dinti, un tricou purtatnd semnatura unui star, in a te plimba intr-o vale inverzita….

Este vorba despre cursa nebuna dupa bunurile de consum, o vointa de exploatare care lasa multi oameni nesatisfacuti si cu un gust amar in gura.

Multi oameni mici, fragili, puti si slab echipati pentru viata, sunt adesea infranti, si ajung la solutii disperate. Ziarele si alte mass-media ne vorbesc despre drogati care se distrug, despre tineri care se inchid intr-o camera si dechid gazul…Multi – si traiesc langa noi, poate chiar in familia noastra – sunt in cautare dar fara orizonturi si fara rezultate, nu cunosc valorile cele mai inalte. Este o catre simparica pentru copii, care vorbeste despre istoria unui vultur, credea ca este gaina si nu voia sa zboare. Oare nu sunt multi oameni tot asa ?

Apoi sunt mutli ignoranti in ale credintei. Si sunt chiar persoane instruite. Imi amintesc despre acel avocat care spunea cu multa naivitate unui preot:” Eu sunt necredincios”.” Ai citit evanghelia ? „, l-a intrebat preotul. „Am auzit expicandu-mi-se pe cand eram copil”.”Ai citi Conciliul ? „.”Nu”.”L-ai citit pe Sf. Irineu ? „.” Dar cine este el ? „.” Un avocat ca dumneavoastra, care s-a convertit si a scris multe carti despre credinta”.”Nu-l cunosc”.” Dar cunoasteti Summa Theologiae a Sf. Toma de Aquino ? „.”Ce este aceasta ? „.”Este capodopera celui mai mare ganditor crestin”.” Dar nu am timp ca sa citesc… ”

Atunci acel preot a trebuit sa concluzioneze” Domnule avocat, dumneavoastra nu sunteti un necredincios, dvs sunteti un ignorant in ceea ce priveste religia”.

Iata prin urmare ca lumea este plina de persoane care au nevoie de un Ioan Botezatorul, care sa le spuna cu toata claritatea si simpliatatea: ” In mijlocul vostru este unul pe care voi nu-l cunoasteti”. Si acesta este programul pentru Adventul nostru.

In primul rand, sa cautam ocaziile pentru a aprofunda noi personal, cunoasterea si prietenia cu Cristos. Si in al doilea rand, sa cautam ocaziile chiar si cele mai marunte, in care sa ne putem da marturia noastra de credinta fata de cel care traieste alaturi de noi.

Si toate acestea cu delicatete si discretie. Si cu bucurie. „Bucuria noastra – spunea Maica Tereza de Calcutta, surorilor ei – este modul cel mai bun de a predica crestinismul”.

Adaugă un comentariu

Poţi folosi aceste tag-uri HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>