Postat pe 8 decembrie 2002 în Predici

Iubiti credinciosi!Duminica trecuta am spus ca Advent inseamna venire. Un timp de asteptare a unuia care trebuie sa vina. Dar oare Isus, nu a venit deja? Si atunci, ce sens mai are sa-l mai asteptam pe cineva care a venit deja ?

In realitate ,sarbatoare Craciunului la care ne pregatim este o sarbatoare de aniversare : la Craciun vrem sa facem urari lui Isus , nascut pentru noi.

Atunci cand sarbatorim in familie aniversarul pentru un fratior, pentru mama, tata, bunicul, obisnuim sa aducem la masa un tort cu lumanari in bucurie si veselie, voind sa aratam prin acest gest ca dorim sa-i spunem ” Te iubesc, tu esti important pentru noi ! ” La fel putem si voim sa facem si pentru Domnul.

Trebuie sa i-o spunem in toate zilele si acesta este sensul rugaciunilor noastre de dimineata si de seara, dar multumirea noastra i-o spunem mai ales de Craciun.

Prin urmare, Adventul este comemorarea unei veniri care a avut loc deja.Dar este si asteptarea unei noi veniri a Domnului : despre aceasta ne vorbeste cea de-a doua lectura. Am auzit acel limbaj inspirat din profetii din vechime, care facea trimitere la sfarsitul timpurilor, cand istoria umana se va incheia. Conform promisiunii Domnului, ” asteptam ceruri noi si un pamant nou „.

Sunt expresii ale saracului nostru limbaj omenesc : cum se va intampla exact nimeni nu stie, este un mister al lui Dumnezeu. Dar stim intre timp ca viata noastra se desfasoara intre cele doua veniri ale lui Cristos : nasterea Sa la Betleem , care de acum apartine trecutului, si acea adunare a credinciosilor Lui in Imparatie, intr-o dimnensiune pentru noi cei de astazi misterioasa, care se va realiza la sfarsitul timpurilor.

Asadar Adventul este un timp de reflexie asupra trecutului omenirii si asupra viitorului ei, dar pentru a da un sens timpului nostru prezent.

In anul litugic inceput duminica trecuta citim si meditam Evanghelia dupa Marcu. Evanghelia cea mai scurta, dar si foarte densa. Raportata in timp este prima dintre Evanghelii.

Le cunoastem pe toate: Matei, Marcu, Luca si Ioan . In ordinea cartilor Noului Testament, Marcu apare pe locul doi, dar in realitate aceasta Evanghelie a fost scrisa prima : aceasta ne-o spun exegetii . Ea a aparut in jurul anului 70.

Primele ei cuvinte sunt solemne si merita o atentie deosebita din partea noastra.”Inceputul Evangheliei lui Isus Cristos, fiul lui Dumnezeu”. Sa le analizam un pic.

Inceputul. Sfantul Marcu nu era unul din cei 12 apostoli, probabil nu l-a cunoscut pe Isus insa era unul din primii crestini ,un misionar de prima ora care i-a cunoscut pe Sfantii Paul si Petru. Si ne-a dat prima Evanghelie. El scrie : ” Inceputul Evangheliei. Sfantul Marcu, sosit la Roma impreuna cu Sfantul Petru i-a ascultat predica mai multi ani. Apoi in anul 64, Sfantul Petu a fost ucis, martir al credintei. In acei ani de prigoana au disparut si alti martori directi ai lui Isus. Si astfel Sfantul Marcu si-a luat hotararea de a scrie Evangheliei.

Evanghelia lui Isus. Figura istorica, cunoscuta pe atunci, Isus era nume de persoana si inseamna Mantuitor.

Isus Cristos. Noua ni s-ar parea un fel de nume si prenume. In schimb Cristos este adjectiv, sau participiu, inseamna ” consacrat ” , inseamna consacrat si uns pentru o misiune.

Iar apoi, drept surpriza , Sfantul Marcu adauga : Fiul lui Dumnezeu.Saltul este puternic, dar Sfantul Evanghelist Marcu isi scrie Evanghelia tocmai si numai pentru a ne spune ca acel nume, Isus, numit Consacratul, este fiul lui Dumnezeu. Aceasta este declaratia de intentie manifestata inca de la inceput si intrega Evanghelie nu va avea alt scop decat explicarea si demnostrarea divinitatii lui Isus.

Sfantul Marcu incepe imediat, aducandu-ne o marturie considerata de el autoritara : cea a lui Ioan care boteaza, Ioan Botezatorul. Mai intai ii face portretul acestei figuri originale : este imbracat cu haine de par de camila, o cingatoare din piele in jurul mijlocului, pentru ca el nu primeste si nu accepta nimic de la nimeni. Resedinta sa : pustiul, de-a lungul raului Iordan. Activitatea sa : predica un botez de pocainta spre iertarea pacatelor si de aceea boteaza. Este gestul simbolic de spalare : ” a lucra cu mainile curate ” pentru constiintele murdare ale contemporanilor sai, expresie externa si sociala a unei convertiri interioare, inteleasa ca o moarte pentru sine insusi si pentru pacatele propri.

Iar poporul alearga in numar mare, asculta, se boteaza. Icetul cu incetul s-a format deja in jurul lui o scoala severa de spiritualitate.

Botezatorul este numit Precursorul lui Mesia, cel care alearga inainte si anunta : ” Pregatiti calea Domnului, faceti drepte cararile Lui „. Mesia circula deja pe caile lumii, iar Botezatorul il va arata. In consideratia lui Ioan Botezatorul, Mesia este asa de important incat spune : ” Eu nu sunt vrednic, plecandu-ma sa-i dezleg cureau incaltamintei „.

Mesia este asa de important incat nu va boteza asa cum boteaza Ioan numai cu apa, simcol al purificarii, dar prin scufundarea omului in Duhul lui Dumnezeu, care este Duh de sfintenie si de viata.

Mesia este asa de important incat Botezatorul ii va trimite pe ucenicii sai sa-l urmeze.

Prin urmare Sfantul ioan Botezatorul este o figura foarte sugestiva foarte sugestiva. Ce ne spune noua astazi ? Il putem considera ca model al oricarui crestin din orice timp, care traieste intre cele doua veniri ale lui Isus, si ca si Ioan Botezatorul este chemat sa-l vesteasca pe Isus fratilor sai. Botezatorul precursor si martor, si de asemenea si noi precursori si martori.

Ne trebuie ceva efort ca sa-ntelegem ca anuntul si marturia sunt necesare si astazi, nu mai putin ca ieri. Societatea noastra este pe punctul de a pierde multe valori ale spiritului. Printre mafiile si afacerile dubioase si cursa consumismului, cate lucruri nu merg stramb ! Ca sa nu mai vorbim despre razboaie. Un raport ONU ne prezinta ca-n razboaiele deceniului 1985-1995 au murit 2000000 de copii, alte 5000000 au fost mutilati de bombe si de mine, si alte 12000000 au ramas orfani sau separati de parinti. Sunt apoi popoare care mor sub bombardamentul razboiului sau din cauza mizeriei. Si sunt alte popoare care mor de indigestie, sau daca fac post o fac pentru a combate obezitatea.

Si atunci ” Ce vom face ” Nu putem accepta ca totul sa continue asa. Sa incercam sa ne punem in sintonie cu glasul acestui profet dur, sever care striga in pustiu.

Si bine-nteles ca se-ntelege apoi sa incepem sa ne aducem si aportul nostru. Ni s-a explicat totul si in cea de-a doua scrisoare a Sfantului Petru. Acolo am auzit ca, crestinii trebuie sa traiasca in sfintenia conduitei si-n evlavie, fara pata, neprihaniti inaintea Domnului, in pace.

Aceste lucruri au fost bine acultate si traite atunci cand au fost spuse primilor crestini, incat in numai cateva secole, intreg bazinul Marii Mediterane a devenit crestin. Acum ne sunt adresat si noua , iar Domnul este curios sa vada cum suntem capabili sa le ducem la indeplinire.

Adaugă un comentariu

Poţi folosi aceste tag-uri HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>